Păcate-amărâte

Cunoaşteţi sintagma? Eu da, sau cel puţin aşa am impresia. De unde vin eu, Păcate-amărâte e, de regulă, un alcoolic, o epavă umană, care umblă brambura, care e îmbrăcat de parcă l-a adus viitura, care merge împologat şi care, pe lângă toate astea, nu e bun la nimic.

De ce scriu eu despre Păcate-amărâte? Păi cred c-am văzut unul şi pe-aici. A băgat capul pe uşă în timpul unui curs, şi mi-am zis că trebuie să fie instalatorul sau tâmplarul, sau vreun sinistrat care a încurcat biroul de ajutoare cu facultatea de muzică. Păcate-amărâte în cauză a dispărut la fel de brusc pe cum apăruse, aşa că l-am dat uitării imediat. Avem să mi-l reamintesc două zile mai târziu, când nu s-a mai mulţumit doar cu băgatul capului pe uşă, ci a intrat de-a binelea în sala de curs, şi s-a mai aşezat şi la catedră!

O freză de Robinson Crusoe, un breton făcut cu ciobul, o faţă lungă şi uscăţivă, un ten de fumător, nişte ochi banali, nişte dinţi stricaţi, puşi în valoare de o lucrare dentară care ţinea musai să se diferenţieze de ei, un pulover gri cu mâneci largi, pe dedesubt o cămaşă în culori pastelate, al cărei guler ieşea deasupra puloverului, şi nişte pantaloni kaki, bufanţi sus, cam ca în stilul anilor 80.

Între timp mi-a fost dat să-l mai văd de trei ori. Diferenţele au fost minime, dar totuşi epice. Odată a venit tuns. Altădată, un colţ al gulerului cămăşii era afară, iar celălalt era sub pulover. Concomitent, din măneca dreaptă a puloverului ieşise un fir de vreo 3 cm, care stătea drept. La ora următoare, firul avea să fie pliat pe mânecă, dar încă la datorie. A treia oară a apărut, desigur, cu aceleaşi haine. Firul, evident, şi el de faţă. Pantalonii se întovărăşiseră cu două pete albe în jurul buzunarului drept. N-am reuşit să elucidez provenienţa. Posibil să fi fost de la cretă.

Din descriere, e un Păcate-amărâte veritabil. Totuşi, realitatea face că personajul este profesorul la a cărui oră nu-mi scapă nici măcar un cuvinţel din ceea ce spune. Am aflat în trei săptămâni lucruri despre Geneza din Biblie cât n-am aflat într-o viaţă. De fiecare dată mă încearcă impulsul de a-l înregistra cu telefonul. Mi-aş dori mult să pot asculta la o dată viitoare tot ce spune el. Renunţ să-l înregistrez pentru ca ştiu că e prea puţin. Ar trebui filmat, dar asta nu pot face. Rămâne să mă mulţumesc cu ce se întâmplă live. E expresiv, deştept, deloc habotnic, dezgheţat, îţi câştigă atenţia by default (are şi firul meritul lui). Ştie ce, de ce şi despre ce vorbeşte. N-am nevoie să scriu prea mult. Am senzaţia că n-o să uit niciodată ce spune el, în general. Da, halal Păcate-amărâte, halal tâmplar-instalator-sinistrat.

Ah, era să închei uitând astfel un amănunt nesemnificativ: sinistratul e Profesor Doktor.